Spectacolul explorează seducția publicului din punct de vedere emoțional într-un mod cât mai asumat, hipnoza și stranietatea, durerea și limita dintre ceea ce putem vedea și ceea ce ne-am dori să vedem.

Am plecat de la întrebări precum: Cum putem măsura percepția publicului atunci când experimentează un spectacol de dans? Putem dizolvă granița dintre subiectiv și obiectiv atunci când analizăm cum este perceput un performance de către public? Există o rețetă de a induce stări care să nu fie folosită de mass-media? Cu aceste întrebări în minte un “spectacol într-un spectacol” s-a născut în cadrul rezidenței  REEDANS organizată de Centrul Național al Dansului București care a avut loc la Fabrica de Pensule, Cluj, mai-iunie 2019.

În esență, spectacolul chestionează ce înseamnă a trăi/ supraviețui în lumea contemporană și cum ne transformă mediul actual comportamentul, corpul, emoționalul.

Învelișul acestui spectacol adresează felul în care un public privește, empatizează, se separă, sau nu, de ceea ce vede în actul performativ. Și totul începe cu o scrisoare adresată publicului.

Concept și dans: Cristina Lilienfeld

Coloana sonoră: Alvo Noto și Marian Citu

Light design: Alexandros Raptis

Costum: Antoaneta Tica

Cu suportul lui Viktor Ruban și Cristian Iordache.

Spectacol produs cu ajutorul Centrului Național al Dansului București.

Câteva feedback-uri anonime din partea spectatorilor:

„Thank you for reminding me that I am allowed to be”

„Conscience weaves and moves…and the body then makes music. In music the two co-exist. Because emotion, time, rhythm, are all flowing for no material reason. And when there is no reason, there is love.”

„E mult zgomot în jur, mi se pare, și e liniște înăuntru. Înăuntrul meu și înăuntrul scenei. Nu e urma ta aici în exterior. E doar în interior. „

 

  • extract video de Alina Ușurelu